Botoşani – istorie şi prezent 

Aflat în nord-estul României, Botoşaniul se remarcă prin diversitatea culturală marcată îndeosebi de cele 4 mari genii care s-au ridicat pe aceste meleaguri: Mihai Eminescu (n. Botosani 1850 - 1889), George Enescu (n. Liveni 1881 - 1955), Nicolae Iorga (n. Botosani 1871 - 1940) şi Ştefan Luchian (n. Stefanesti 1868 - 1916). „Oraşul domniţelor”, aşa cum mai este numit Botoşaniul, a dat culturii române cele mai multe personalităţi devenind astfel un fel de brand al culturii naţionale. Cochet şi şarmant deopotrivă, Botoşaniul surprinde plăcut turistul prin oaza de verdeaţă şi bogăţia de flori care îl îmbracă, prin arhitectura veche a clădirilor existente, dar şi prin modestia sa tipic moldovenească.

Municipiul Botoşani este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Botoşani. Are o populaţie de circa 115.070 locuitori şi este aşezat în partea de sud-vest a judeţului pe interfluviul dintre râurile Sitna şi Dresleuca, spre vest între Dresleuca şi Siret, apoi coboară între dealurile Crivăţ, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. 

Botoşaniul, un mare târg comercial

În ciuda exploziei culturale cu care se mândreşte astăzi, Botoşaniul a fost recunoscut la începuturile lui ca un mare târg comercial, statut pe care şi l-a păstrat mult timp. Virtuţile economice şi comerciale cu care s-a consacrat în trecut oraşul, îşi au explicaţia în poziţia geografică favorabilă, respectiv vecinătatea cu apele mari ale ţării, Siret şi Prut, plus accesul la marile drumuri comerciale care străbăteau Moldova. Rămâne un mare centru comercial până spre sfârşitul secolului al XIX-lea când, din păcate, sistemul feroviar al ţării avea să treacă oraşul pe o linie secundară. Informaţii care datează încă din vremea domniei lui Petru Rares confirmă nu numai statul acesta de mare târg comercial ci mai ales comerţul botoşănean cu târgurile din ţările vecine. În 1889 Botoşaniul primeşte la expoziţia de la Paris „marea medalie de aur” pentru „Prima societate a morilor cu aburi din Botoşani”, iar la expoziţia din anul 1900 a fost apreciată cu „Marele premiu”. Prin anul 1845 circa 30 la sută din numărul familiilor botoşănene aparţineau meşteşugarilor iar 34 la sută comercianţilor. În 1892 la Botoşani ia fiinţă prima societate de economie iar doi ani mai târziu deja apare o sucursală a Băncii Agricole, în forma unei societăţi pe acţiuni.

De remarcat este faptul că în centrul vechi al oraşului, se păstrează o structură subterană de târg, cu pivniţe boltite suprapuse. Acestea au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului şi au constituit totodată loc de refugiu pentru populaţie în timpul repetatelor invazii. 

Biserici ctitorite la Botoşani de marii voievozi ai Ţării Moldave

O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcaşurile de cult vechi de jumătate de mileniu, precum şi zona de târg a oraşului, renumită pentru valoarea arhitecturală a centrului istoric.

Marii voievozi ai Ţării Moldovei, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş înscriu numeroase prezenţe la Botoşani unde se păstrează şi astăzi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Biserica Sf. Nicolae Popăuţi (1496) ale lui Ştefan cel Mare sau biserica Sfântul Gheorghe (1541) şi Biserica Uspenia (1552) ale Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş.

Nicolae Iorga, una din marile personalităţi botoşănene, bun cunoscător al istoriei oraşului, asociază ridicarea satului iniţial care a fost municipiul Botoşani, la nivel de târg, aşezării vremelnice a lui Ştefan cel Mare. La Botoşani Ştefan cel Mare a clădit în 1496 o frumoasă biserică a Popăuţilor. Lăcaşul mai poartă şi astăzi inscripţia care atestă acest fapt. Pictura interioară autentică, de o mare valoare, este în proces de restaurare. Un alt locaş de cult care a scris istoria Botoşaniului este Biserica Uspenia, astăzi numită „Adormirea Maicii Domnului”. Frumosul locaş unde a fost botezat poetul naţional, Mihai Eminescu, a fost ctitorit la 1552 de prima Doamnă Elena Rareş, soţia domnitorului Petru Rareş. Tot ea a fost cea are a ctitorit în 1541 Biserica „Sfântul Gheorghe”, astăzi loc de pelerinaj mai ales în preajma zilei de 23 aprilie când oraşul îşi sărbătoreşte patronul spiritual. 

Botoşaniul, oraş al domniţelor

Puţini ştiu probabil că Botoşaniul este şi numit „Oraşul domniţelor” ca apanaj al Doamnelor Moldovei.

Oraşul Botoşani a avut timp de câteva secole (XVI-XIX) un statut special, acela de apanaj al Doamnelor Moldovei. Cel care i l-a conferit a fost domnitorul Petru Rareş (1538-1542) care, în virtutea dreptului său de stăpân peste întreg teritoriul ţării, dăruieşte Botoşanii soţiei, Elena Despot Doamna, cu dreptul ca aceasta să reţină pentru sine toate dările pe care locuitorii le plăteau. Cu o parte din aceşti bani, după moartea soţului său, Doamna a construit la Botoşani în chiar centrul târgului bisericile Sfântul Gheorghe (1541) şi Uspenia (1552).

Statutul de apanaj domnesc de care s-a bucurat Botoşaniul a dăinuit până în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, beneficiarele fiind toate doamnele Ţării, care i-au urmat Doamnei Elena Rareş.

Acest statut este dovedit şi de plasarea pe stema Botoşanilor a simbolului acestuia –păunul-. 

Centrul Vechi, partea cea mai veche a oraşului

Arhitectura veche a clădirilor existente mai ales în centrul istoric al urbei reprezintă un punct de interes pentru orice turist care păşeşte pragul oraşului. Dorinţa locuitorilor acestui oraş, dar şi al administraţiei locale a fost reabilitarea acestui lanţ de clădiri care formează centrul vechi. Lucrarea se desfăşoară în prezent printr-un proiect finanţat cu fonduri europene care sigur va face din acest loc o adevărată bijuterie arhitectonică..

Centrul Vechi este partea cea mai veche a oraşului din punct de vedere arhitectonic, care grupează un număr mare de clădiri cu destinaţie comercială datând din secolele XVII - XVIII. Clădirile sunt dispuse sub formă de L, iar faţadele spre stradă au forme arhitecturale din cele mai diverse, mai ales de factură apuseană, prelucrate creator în forme tradiţionale, specifice acestui tip de construcţii. Curţile interioare prezintă ordonanţa clasică a caselor de târgoveţi, cu galerii din stâlpi de lemn, balcoane din fier forjat si geamlâcuri susţinute de console de lemn profilate. 

Botoşaniul, un oraş verde

Oraşul, de a cărui existenţă vorbeşte prima dată cronicarul Grigore Ureche, a fost declarat anul acesta de autorităţile în domeniu, oraşul cu suprafaţa cea mai mare de spaţiu verde pe cap de locuitor. Lucrul acesta se observă uşor făcând o plimbare pe străzile şi aleile, prin parcurile şi zonele de promenadă ale urbei. La nivelul municipiului există 145.600 mp spaţii verzi însemnând pietonale şi aliniamente stradale şi respectiv 5200 mp reprezentând pastile intersecţii străzi. 

Comunităţile care au trăi în Botoşani

În Botoşani nu au trăit de-a lungul timpului numai români ci şi ruşi-lipoveni, evrei, armeni, greci şi ţigani. Populaţia este în marea ei majoritate de religie ortodoxă.

Primii locuitorii de altă etnie care au venit şi s-au stabilit la Botoşani au fost armenii, încă din secolele XIV - XV. Aceştia şi-au construit în apropierea centrului vechi două biserici frumoase dar şi numeroase case şi prăvălii. În anul 1809 colonia armeană avea 1640 membri, cuprinşi într-un număr de 328 familii..

Comunitatea evreiască a existat la Botoşani din secolul al XIV-lea. Primii evrei vin din Polonia. Numărul lor a crescut după 1775 când Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic, astfel încât, la 1781 comunitatea evreilor din oraş avea şi un staroste. În secolul al XIX-lea prin sporul natural dar şi în urma unor infiltrări de peste graniţă, numărul evreilor cunoaşte o puternică evoluţie, astfel încât în anul 1899 aceştia reprezentau 51% din populaţia oraşului. Cu puţin înaintea primului război mondial evreii reprezentau totuşi sub jumătate din populaţia oraşului.

Lipovenii au venit în Moldova la începutul sec. al XVIII-lea în urma unui conflict cu patriarhul reformator al Rusiei, Nifon. În anul 1832 colonia lipoveană din Botoşani numără 58 de familii stabilite în Mahalaua Târgul Nou, unde aveau şi o capelă. În anul 1853 capela a fost înlocuită cu o frumoasă biserică de zid.

Un grup etnic de o factură aparte aşezat la Botoşani îl reprezintă şi ţiganii. Originari din India, ţiganii au ajuns în Moldova la începutul evului mediu. În Botoşani prima menţiune referitoare la o zona locuită de ţigani apare în anul 1815. Ea se referea la "Ţiganiile" din apropierea halelor de astăzi.

Sursa: https://www1.primariabt.ro/