Istoria.
Toponimul Bălţi, etimologic, îşi are rădăcinile în pluralul substantivului ”baltă” – nume lipsit de romantism, dar corespunzător realităţii. În acelaşi timp, cît de emoţionantă este confesiunea francezului Bouignion: Am văzut oraşe mari şi pline de farmec, dar oriunde n-aş fi mers, oriunde n-aş fi rătăcit, nu am mai văzut aşa o strălucire a ierbii ca cea din cîmpia de pe malul Răutului, care se reflecta cu sclipiri aurii în luciul apei!
Pentru oraş, numărătoarea anilor începe acum 595 de ani, în 1421 (conform altei ipoteze, prima atestare istorică datează din octombrie 1620), printre bălţi şi stufăriş, pe malul Răutului, în locul unde se varsă rîul Răuţel. În rîndurile etnografilor locali, se bucură de mare popularitate legenda apariţiei oraşului legată de numele principesei Ringala de Mazovia, soţia Voievodului Moldovei Alexandru cel Bun, de la care a primit în dar tîrgul Siret şi moşia Voloveţ. Atunci începe viaţa pe malul Răutului, se ridică o bisericuţă de lemn, se construiesc case, se naşte localitatea Bălţi.
La sfîrşitul sec. XV, tătarii din Bugeac, conduşi de hanul Mengli I Ghirai, au ars așezarea. Pînă la începutul sec. XVIII nu sînt identificate date despre localitatea distrusă. Se ştie cu exactitate că în 1711, în timpul vestitei campanii de la Prut, Petru I a ales Bălţii drept principalul centru de aprovizionare. Dar imediat ce forţele de bază ale armatei ruseşti s-au îndreptat spre Nistru, tătarii au atacat din nou localitatea, jefuind-o, apoi au incendiat-o. Abia peste jumătate de secol hoardele tătare au fost alungate de aici.
La 20 august 1766, domnitorul Moldovei, Alexandru Ghica, dăruieşte pămînturile de pe ambele maluri ale Răutului mănăstirii ieşene Sf. Spiridon şi fraţilor Alexandru, Constantin şi Iordache Panaite – importanţi negustori greci, care au dezvoltat așezarea pînă la dimensiunile unui tîrguşor. La invitaţia boierilor Panaite, în 1779, în Bălţi se înregistrează primii evrei – negustori veniţi pentru dezvoltarea activităţii comerciale. Iordachi Panaite mai invită şi 300 de negustori armeni din Galiţia, care pun condiţia ridicării unei biserici greco-catolice. Astfel, în 1791 se pune piatra de temelie a bisericii (arhitect – Weisman, Austria). În 1795 se încheie construcţia, totuşi negustorii străini nu vin. Atunci lăcaşul se sfinţeşte în rit creştin ortodox, în ziua Sf. Ierarh Nicolae.
La 19 aprilie 1818, la Bălţi vine împăratul Rusiei, Alexandru I. Aici l-a ajuns vestea îmbucurătoare despre naşterea primului fiu al fratelui său Nicolai Pavlovici. La 20 aprilie 1818, la ora 7.00 într-o bisericuţă săracă, s-a rugat pentru prima dată pentru nepotul său, viitorul ţar-eliberator. Părăsind localitatea, Alexandru I a poruncit ca Bălţi să fie considerat deja oraş, iar stema acestuia – capul de cal – simbol al comerţului liber – a fost aprobată la 2 aprilie 1826. În 1845 ţarul Rusiei aprobă primul plan general al oraşului conceput după principiul schemei radial-inelare de construcţie. În primul deceniu al sec. XIX, or. Bălţi devine centru judeţean al judeţului Iaşi al guberniei Basarabia, parte a Imperiului Rus, centru de export al cerealelor şi iarmaroc de vite mari cornute. Aici sînt aduse herghelii mari de cai din toate colţurile Basarabiei pentru comerţul cu negustorii veniţi de peste hotare. Transformarea oraşului în centru comercial de la nordul guberniei basarabene a devenit posibilă datorită amplasării geografice la răscrucea drumurilor ce leagă Odesa, Chişinăul, Benderul şi Izmailul cu Soroca, Hotin, Moghiliov-Podolsk. În două-trei zile de iarmaroc, negustorii reuşeau să cumpere pînă la 20 de mii de vite: cai, vaci, oi. Deja la sfîrşitul sec. XIX importanţa oraşului creşte, datorită căii ferate, a cărei construcţie finalizează în 1894. Liniile ferate legau or. Bălţi de Ungheni şi Chişinău, de Rîbniţa şi Ocniţa. Către începutul sec. XX, oraşul devine un centru industrial cu un nivel înalt al comerţului, cu multiple fabrici şi uzine. La 4 februarie 1910, guvernatorul Basarabiei înaintează Ministerului Afacerilor Interne rugămintea de a permite ridicarea bisericii armeano-grigoriene. În 1915 începe construcţia bisericii Sf. Apostoli Petru şi Pavel.
După alipirea Moldovei la România, în 1918, construcția edificiilor de cult din oraş este legată de numele lui Visarion Puiu, ales, în martie 1929, Episcop al Hotinului, cu reşedinţa în Bălţi. Reîncep lucrările de construcţie a bisericii Sf. Apostoli Petru şi Pavel, sînt ridicate bisericile Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, Naşterea Maicii Domnului, Sf. Parascheva, se construieşte reşedinţa episcopală. În septembrie 1924 se pune piatra de temelie a celui mai frumos locaş de cult – Catedrala Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Ridicarea catedralei durează 11 ani, iar la 2 iunie 1935, la sfinţirea acesteia sînt prezenți regele României Carol al II-lea şi fiul acestuia, Mihai.
Au fost păstrate imaginile iniţiale ale stemei anului 1826 (capul de cal), s-a preluat din stema anului 1930 figura arcaşului, amintind de vechea strajă ostăşească şi luptele din aceasta regiune a Moldovei, şi mai departe au acţionat conform tuturor legilor ştiintei heraldice. Elementul principal al stemei este scutul dungat din 12 piese de argint şi albastru. Culoarea argintului simbolizează smalţul apei, iar albastrul – culoarea cerului reflectat în oglinda apei. Îmbinarea acestor culori simbolizează denumirea oraşului, care reprezintă “întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adîncă, avînd o vegetaţie şi o faună acvatică specifică”. Pe scut apare imaginea arcaşului îmbrăcat în straiele şi armura arcaşului din armata moldovenească din timpul lui Ştefan cel Mare (straie roşii, armura de aur). Deasupra scutului este plasată Coroana murală de argint cu şapte turnuri. Acest element semnifică statutul de oraș vechi pe care îl are localitatea. Numărul turnurilor demonstrează importanţa acesteia. În Moldova, pe lîngă Bălţi, dreptul de a folosi ca element coroana cu 7 turnuri în stemă, o au doar Chişinăul şi Tiraspolul. În emblema altor oraşe se pot număra doar trei sau cinci capete de turn. Suportul stemei îl constituie doi cai de argint afrontaţi. Sub scut este panglica cu deviza în limba latină «CEDANT ARMA TOGAE» (“Armele să cedeze locul togii”).
Geografia.
Municipul Bălţi este plasat pe malurile rîurilor Răut şi Răuţel. Rîul Răut traversează orașul de la nord-est spre sud-vest și râul Răuțel – de la sud-est la nord-vest, cu o lungime totală de 17 km. Prin oraş curg de asemenea şi râuri Copaceanca, Flămîndă – afluenții râului Răut. Toate râurile fac parte din bazinul Nistrului.
Inundații recursive râurilor Raut și Răuțel a condus la necesitatea de a schimba direcția și adâncimea patului râului în oraș, prin crearea lacurilor artificiale, canalului de canotaj și zonelor de odihnă.
Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În partea dreaptă a Răutului, în cartierul Slobozia, se întâlnesc cernoziomurile tipice slab humifere. Acestea sunt cernoziomurile cele mai fertile. Au o grosime de peste 1 m, culoarea aproape neagră, structură grăunţoasă şi hidrostabilă. Pe versanţi stratul de sol este doar de câţiva zeci de cm şi de multe ori este afectat de eroziune eoliană şi, în special, pluvială. La nivel de municipiu 623 ha sunt erodate. În luncile râurilor s-au format solurile aluviale. Teritoriul municipiului este amplasat într-o zonă cu seismicitate de 7 grade pe scara Richiter.
Clima este temperat continentală ca în restul ţării, cu veri calde care prezintă furtuni ploioase episodice (precipitaţiile de vară fiind mai importante decât cele de iarnă, mai ales spre septembrie), toamne ploioase dar scurte, ierni reci cu îngheţ, zăpadă şi crivăţ, primăveri de asemenea scurte. Vântul de regulă are direcţia nord-est şi sud-est cu viteza 2–5 m/s. Cantitatea anuală de precipitaţii este de 450–550 mm.
Populaţia.
În municipiul Bălţi, la data de 1 ianuarie 2015, erau înregistrate 150,2 mii persoane pe suprafaţa de 7801 ha. Densitatea populaţiei la nivelul municipiului Bălţi este de 192,5 locuitori pe km2. Din numărul total al populaţiei, 69006 sunt bărbaţi şi 81236 femei. În mediul urban locuiesc 145315 persoane, iar în cel rural 4927 persoane. Numărul populaţiei prezente în municipiu este de 127,4 mii persoane, sau cu 22,8 mii persoane mai puţin faţă de populaţia înregistrată. Din numărul total al populaţiei înregistrate în municipiul Bălţi ponderea persoanelor sub vîrsta aptă de muncă (16 ani) reprezintă 14,8% sau 22,3 mii persoane. Populaţia cu vîrsta aptă de muncă (bărbaţi 62 ani, femei 57 ani) reprezintă 67,2% sau 100,9 mii persoane, iar populaţia inaptă de muncă reprezintă 18,0% sau 27,0 mii persoane. Din analiza efectuată rezultă că numărul populaţiei cu vîrsta aptă de muncă este de 3,7 ori mai mare decît numărul populaţiei peste vîrsta aptă de muncă. Procesul de îmbătrînire a populaţiei din municipiul Bălţi este încă în creştere, la fel ca şi pe republică, iar vîrsta medie a populaţiei din municipiul Bălţi este relativ egală cu cea de la nivelul republicii de 38,6 ani, şi respectiv 37,8 ani. În timp de 9 luni ale anului 2015, numărul născuţilor este 2294 de persoane, iar numărul decedaţilor este 1026 de persoane. Ca rezultat s-a creat un spor natural de 1268 de persoane. În comparaţie cu perioada corespunzătoare a anului 2014, numărul născuţilor-vii s-a mărit cu 27,4%.